Cum trecutul modelează felul în care reacționăm astăzi

Spuneam în articolul precedent (De ce nu putem schimba anumite reacții doar prin voință) că putem ajunge în momente în care reacționăm mai intens decât pare să justifice situația prezentă.
Poate cineva spune ceva aparent banal și simțim instant:
• tensiune
• furie
• retragere
• anxietate
• rușine
• sau nevoia de a ne apăra
Alteori, anumite situații ne consumă disproporționat:
• un conflict minor
• un mesaj la care nu primim răspuns
• o critică
• senzația că suntem respinși
• sau simplul ton al unei persoane

Și uneori chiar observăm asta în noi: „Știu că reacția mea este cam … mare… dar nu mă pot opri.”
În astfel de momente, prezentul activează ceva mai vechi și reacția nu vine doar din prezent.

Experiențele nu dispar doar pentru că au trecut

Tindem să credem că trecutul este „închis” și că ceea ce s-a întâmplat cândva nu ne mai influențează dacă nu ne mai gândim conștient la acel lucru.
Dar psihicul uman nu funcționează atât de simplu.
Multe dintre experiențele noastre rămân înregistrate nu doar ca informații, ci și ca reacții emoționale, senzații corporale, asocieri și mecanisme automate de protecție.
Mark Douglas descrie foarte clar acest lucru atunci când vorbește despre felul în care experiențele trecute continuă să influențeze percepția prezentului. El observă că mintea nu reacționează doar la ceea ce se întâmplă acum, ci și la asemănarea dintre ceea ce se întâmplă în prezent și experiențe deja trăite, în copilărie sau altcândva.
Cu alte cuvinte, nu reacționăm doar la realitatea prezentă. Reacționăm și la ceea ce prezentul activează în interiorul nostru.

Cum se formează aceste asocieri

Creierul uman învață permanent prin asociere.
O experiență intensă emoțional poate lega între ele:
• tonul vocii
• o expresie
• o privire
• un anumit tip de persoană
• o situație
• un miros
• un context
• sau chiar o anumită atmosferă

De aceea, uneori:
• o melodie ne schimbă instant starea
• un miros readuce o amintire foarte veche
• sau reacționăm puternic la ceva ce pare minor pentru ceilalți

În realitate, reacția nu este produsă doar de acel moment prezent. Momentul prezent activează o întreagă rețea de asocieri deja existente.
Un exemplu, banal, de altfel, ar fi copilul care a fost mușcat de un câine. Pentru el, experiența nu rămâne doar o amintire izolată. Mintea poate începe să asocieze:
• câinii
• apropierea unui câine
• lătratul
• sau chiar anumite contexte asemănătoare cu pericolul și teama.

Mai târziu, chiar și un câine prietenos poate activa aceeași reacție de apărare, deși nu există un pericol real.

Cum se formează aceste asocieri

Creierul uman învață permanent prin asociere.
O experiență intensă emoțional poate lega între ele:
• tonul vocii
• o expresie
• o privire
• un anumit tip de persoană
• o situație
• un miros
• un context
• sau chiar o anumită atmosferă

De aceea, uneori:
• o melodie ne schimbă instant starea
• un miros readuce o amintire foarte veche
• sau reacționăm puternic la ceva ce pare minor pentru ceilalți

În realitate, reacția nu este produsă doar de acel moment prezent. Momentul prezent activează o întreagă rețea de asocieri deja existente.
Un exemplu, banal, de altfel, ar fi copilul care a fost mușcat de un câine. Pentru el, experiența nu rămâne doar o amintire izolată. Mintea poate începe să asocieze:
• câinii
• apropierea unui câine
• lătratul
• sau chiar anumite contexte asemănătoare cu pericolul și teama.

Mai târziu, chiar și un câine prietenos poate activa aceeași reacție de apărare, deși nu există un pericol real.

Nu reacționăm doar la ceea ce vedem, ci la ceea ce înseamnă acel lucru pentru noi

Aceasta este o diferență esențială.
Două persoane pot trece prin aceeași situație și să o trăiască complet diferit. Pentru una poate fi o simplă observație. Pentru cealaltă poate fi percepută ca respingere, critică sau amenințare.
Nu pentru că una dintre ele „exagerează” intenționat. Ci pentru că fiecare om percepe realitatea prin propriul sistem de experiențe, asocieri și convingeri formate în timp.
Daniel Kahneman vorbește despre faptul că o mare parte din reacțiile noastre sunt rapide, automate și emoționale, apărând înainte ca partea rațională să poată analiza situația în profunzime.
De aceea, uneori:
• corpul reacționează înainte să putem explica de ce
• anxietatea apare înaintea gândului conștient
• iar tensiunea se instalează înainte să înțelegem ce anume a activat-o.

Percepția noastră nu este neutră

Avem tendința să credem că vedem realitatea exact așa cum este.
Dar, în realitate, percepția este filtrată permanent prin ceea ce am învățat deja despre lume, despre oameni și despre noi înșine, din tot șirul de experiențe avute anterior.
Dacă cineva a crescut într-un mediu în care critica era frecventă, poate deveni foarte sensibil la orice semn de dezaprobare.
Dacă cineva a învățat că trebuie să fie mereu „puternic”, îi poate fi foarte greu să ceară ajutor.
Dacă cineva a asociat apropierea emoțională cu durerea sau nesiguranța, poate simți nevoia să se retragă exact atunci când începe să se apropie de cineva.
Așadar, în multe situații, reacțiile noastre nu sunt doar despre ceea ce se întâmplă acum.
Ele sunt și despre ceea ce am învățat cândva că trebuie să facem pentru a fi în siguranță sau pentru a ne proteja.

De ce este important să înțelegem acest lucru

Pentru că altfel putem ajunge să ne judecăm foarte dur pentru reacții pe care nu le înțelegem.
Putem crede că este ceva „greșit” cu noi sau că suntem prea sensibili ori prea anxioși. Când, de fapt, multe dintre aceste reacții au avut cândva un rol de protecție.
Sau putem ajunge să vedem, din nou și din nou, intenții ostile acolo unde poate există doar reacții, limite sau diferențe de percepție.

Problema este că mecanismele care ne-au ajutat într-un anumit context pot continua să funcționeze automat chiar și atunci când contextul s-a schimbat.

Aici începe explorarea interioară

Am mai afirmat anterior, în alte articole, că schimbarea reală nu apare întotdeauna prin simplul control al reacției.
De multe ori, ea începe în momentul în care începem să observăm:
• ce anume activează anumite stări
• ce tipare se repetă
• ce reacții apar automat
• și ce experiențe ar putea exista în spatele lor
Acesta este și motivul pentru care abordările experiențiale precum hipnoza, explorarea viselor sau explorarea conștiinței pot deveni utile.
Nu pentru că „șterg” trecutul sau îl schimbă. Ci pentru că pot crea un spațiu diferit de observare și înțelegere a felului în care trecutul continuă să influențeze prezentul.

Ce este relevant să rămână cu tine

Faptul că o reacție apare automat nu înseamnă că ea definește cine ești.
De multe ori, reacțiile automate spun mai degrabă ceva despre ceea ce ai învățat cândva că este necesar pentru a fi în siguranță sau pentru a te proteja.
Iar primul pas către schimbare nu este lupta cu tine însuți, ci înțelegerea mai profundă a felului în care ai ajuns să funcționezi astfel.