Mulți oameni ajung, la un moment dat, la o concluzie frustrantă de tipul: „Știu că reacția asta îmi face rău. Și totuși continui să o repet.”
Poate fi vorba despre:
• anxietate
• amânare
• dependențe
• reacții emoționale disproporționate
• dificultatea de a pune limite
• relații repetitive
• autosabotaj
• sau pur și simplu senzația că, în anumite situații, reacționăm automat, înainte să putem alege conștient.
Și atunci poate apare întrebarea: „Dacă înțeleg deja problema, de ce nu reușesc să schimb ceva?”
Pentru că, de cele mai multe ori, înțelegerea intelectuală și schimbarea profundă nu se produc la același nivel.
A ști nu înseamnă automat a putea
Există oameni care știu foarte bine:
Și totuși, continuă să repete aceleași mecanisme.
Nu pentru că sunt „slabi” sau lipsiți de voință. Ci pentru că multe dintre reacțiile noastre nu apar doar din decizii conștiente, ci din structuri emoționale și asocieri formate la un nivel mult mai profund.
Uneori, partea rațională a minții înțelege foarte clar ce ar trebui făcut.
Dar corpul, emoțiile și reacțiile automate funcționează deja după un alt tipar sau mecanism.
Mintea nu funcționează doar rațional
Psihologul Daniel Kahneman vorbește despre existența a două moduri diferite de funcționare a minții:
În multe situații, reacția apare înainte ca analiza rațională să poată interveni.
De aceea, uneori:
Partea conștientă poate înțelege. Dar asta nu înseamnă că în mecanismul interior s-a schimbat deja.
Reacțiile automate se formează prin experiență
Încă din copilărie, creierul și sistemul nostru emoțional învață permanent din experiențe.
Unele experiențe creează:
Altele creează:
Aceste reacții nu sunt întotdeauna rezultatul unor evenimente „mari” sau dramatice.
Uneori ele se formează lent, prin repetare:
În timp, aceste experiențe devin tipare automate de funcționare.
De ce voința nu este întotdeauna suficientă
Voința este importantă. Dar voința acționează la nivel conștient.
Problema este că multe dintre reacțiile noastre sunt, deja, automatizate.
Mark Douglas, cunoscut pentru lucrările sale despre psihologia tradingului, descrie foarte bine acest mecanism: un om poate ști exact ce ar trebui să facă și totuși, în momentul presiunii, reacționează automat din frică, tensiune sau asocieri emoționale care deja sunt formate.
Cu alte cuvinte: informația există, dar reacția automată este mai rapidă.
De aceea, simpla decizie: „Data viitoare voi proceda diferit” nu este, întotdeauna, suficientă.
Pentru că partea din noi care reacționează automat nu funcționează prin logică sau cu explicații.
De ce uneori repetăm exact ceea ce ne face rău
Acesta este unul dintre cele mai dificile lucruri de înțeles pentru mulți oameni.
Dacă ceva ne face rău, de ce continuăm?
Pentru că psihicul uman nu caută întotdeauna doar binele sau fericirea.
El caută ceea ce îi este familiar. Chiar și atunci când familiarul este dureros. Un tipar cunoscut poate fi perceput de sistemul nostru interior ca fiind „sigur”, tocmai pentru că este cunoscut și previzibil.
Asta explică de ce:
Nu pentru că „vrem” asta în mod conștient. Ci pentru că anumite mecanisme sunt deja întipărite foarte adânc în modul în care funcționăm.
Unde poate apărea schimbarea reală
Schimbarea profundă începe, de multe ori, în momentul în care nu mai încercăm doar să controlăm reacția, ci începem să înțelegem ce anume o determină.
Nu doar: „Cum opresc asta?”
Ci și:
👉 „Ce încearcă această reacție să protejeze sau de ce anume mă protejează?”
👉 „De unde a apărut?”
👉 „Ce experiențe au format acest tipar?”
Aici devin utile abordările experiențiale precum:
Pentru că ele nu lucrează doar cu explicația rațională, ci și cu nivelul emoțional și asociativ unde multe dintre aceste mecanisme s-au format.
Ce este important de înțeles
Faptul că anumite reacții se repetă nu înseamnă că „ceva este greșit” cu tine și nici că nu ai suficientă voință.
Înseamnă doar că există mecanisme interioare formate mult mai profund decât nivelul la care încercăm să le schimbăm prin control sau explicații raționale.
Iar schimbarea reală începe, de cele multe ori, nu atunci când ne luptăm mai tare cu noi înșine, ci atunci când începem să înțelegem mai profund cum funcționăm.