De la experiență la un limbaj comun al explorării conștiinței
În Ultimate Journey (Călătoria supremă), Robert Monroe descrie una dintre caracteristicile definitorii ale metodologiei dezvoltate în cadrul Institutului Monroe: „Una dintre caracteristicile acestor metode și tehnici este utilizarea termenului Focus pentru a indica și identifica, într-un mod convenabil și ușor de înțeles, o anumită stare de conștiință.”
Cu alte cuvinte, termenul Focus este folosit pentru a indica și identifica, într-un mod simplu și ușor de înțeles, diferite stări ale conștiinței.
Dar cum a luat naștere acest sistem?
Harta nu este teritoriul
Ori de câte ori oamenii au încercat să înțeleagă un domeniu complex, au construit hărți.
Au desenat hărți ale continentelor. Au cartografiat cerul. Au construit hărți ale corpului uman.
Psihologia analitică a lui Carl Jung a propus o hartă simbolică a psihicului. Neuroștiința construiește astăzi modele ale funcționării creierului și ale rețelelor implicate în atenție, memorie sau activitatea spontană a minții.
Robert Monroe a încercat să facă același lucru cu un teritoriu diferit: conștiința.
Există însă o idee celebră în epistemologie, formulată de Alfred Korzybski, care spune că „harta nu este teritoriul”.
O hartă nu este realitatea însăși. Nu înlocuiește experiența și nici nu pretinde că o explică în întregime.
Ea este doar un instrument de orientare.
Privit din această perspectivă, și sistemul Focus poate fi înțeles în același fel. Acest sistem nu spune ce este conștiința și nici nu încearcă să ofere o explicație definitivă asupra modului în care aceasta funcționează.
Este doar un sistem de orientare prin care experiențe profund subiective pot fi identificate, încadrate în diferite stări și explorate, fără a impune o interpretare unică asupra lor.
De ce era nevoie de un limbaj comun?
Pe măsură ce Robert Monroe și colaboratorii săi au început să exploreze sistematic diferite stări ale conștiinței, a devenit evident că participanții descriau experiențe asemănătoare folosind cuvinte foarte diferite.
Unii vorbeau despre lumina, alții despre liniște, iar alții despre spații aparent necunoscute.
Pe măsură ce explorările au devenit mai complexe, au început să apară relatări despre forme de comunicare non-verbală, despre întâlniri cu alte forme de conștiință descrise ca non-fizice și despre experiențe care depășeau cadrul percepției obișnuite.
Fiecare participant povestea ceea ce trăise în propriul limbaj.
Pentru ca aceste experiențe să poată fi descrise, comparate, organizate și discutate folosind aceleași repere, era nevoie de un sistem simplu de identificare a diferitelor stări de conștiință.
Așa au apărut nivelurile Focus.
Cum este organizat sistemul Focus?
Pe măsură ce explorările au continuat, și sistemul Focus s-a dezvoltat.
În cărțile sale, Robert Monroe descrie principalele repere astfel:
- Focus 1 (C1 – Consciousness 1) – starea obișnuită de veghe, în care atenția este orientată predominant către realitatea fizică și către informațiile primite prin intermediul simțurilor.
- Focus 10 – Mind Awake, Body Asleep („Minte trează, corp adormit”), prima stare de relaxare profundă în care atenția rămâne conștientă – pentru detalii vezi articolul: Focus 10 și Focus 12 – cele două stări fundamentale ale metodologiei Monroe.
- Focus 11 – Access Channel (Canalul de acces), stare utilizată în exercițiile Human Plus®, în care atenția este orientată către utilizarea conștientă a comenzilor mentale cu scopul de a obține schimbări dorite la nivel fizic, mental sau emoțional.
- Focus 12 – Expanded Awareness („Conștiență extinsă”), în care percepția începe să depășească limitele obișnuite ale atenției cotidiene – pentru detalii vezi articolul: Focus 10 și Focus 12 – cele două stări fundamentale ale metodologiei Monroe.
- Focus 15 – starea în care percepția obișnuită a timpului este suspendată, motiv pentru care Monroe o numește și starea No Time (starea fără timp).
- Focus 21 – limita de tranziție dintre realitatea fizică și ceea ce Monroe numește (M) Field (Câmpul M), punctul maxim al unei participări simultane între experiența fizică și cea non-fizică.
Dincolo de Focus 21, descrierile lui Monroe se referă la stări și teritorii explorate în alte contexte, diferite, ale conștiinței:
- Focus 22 – persoane aflate încă în existența fizică, dar cu un nivel redus de conștiență (de exemplu în comă, sub anestezie sau în alte stări alterate).
- Focus 23 – persoane care au părăsit existența fizică, dar nu au conștientizat încă această tranziție (de exemplul în cazul unei morți subite).
- Focus 24–26 – Belief System Territories (teritoriile sistemelor de credințe), asociate diferitelor sisteme religioase, filozofice sau altor convingeri despre existență.
- Focus 27 – Reception Center sau The Park, descris de Monroe ca un spațiu de refacere, tranziție și orientare după încheierea vieții fizice.
Metodologia Institutului Monroe a continuat să se dezvolte și după Robert Monroe, iar în programele create ulterior au fost introduse și alte niveluri Focus. Acestea fac parte din dezvoltarea ulterioară a metodologiei și vor face obiectul unui articol separat.
Mai întâi experiența, apoi modelul
Poate că aceasta este una dintre cele mai valoroase idei pe care le transmite întreaga metodologie Monroe.
Modelul nu a precedat experiența.
Experiența a fost cea care a precedat modelul.
Sistemul Focus nu a fost construit pornind de la o teorie despre conștiință.
El s-a conturat treptat, pe măsură ce explorările au continuat. În același timp, a devenit necesar un sistem comun prin care experiențele să poată fi identificate, organizate și discutate fără a impune o interpretare unică asupra lor.
Este important de precizat că sistemul Focus reprezintă modelul de lucru dezvoltat de Robert Monroe și utilizat în metodologia Institutului Monroe. El descrie experiențele rezultate din explorările sale și ale colaboratorilor săi, dar nu constituie un model acceptat în mod universal în cercetarea conștiinței și nici o clasificare obiectivă demonstrată științific.
În prefața cărții The Journey of Robert Monroe, Ronald Russell îl descrie pe Robert Monroe drept „un cartograf” (a mapmaker).
Este o metaforă care surprinde foarte bine rolul pe care Monroe și l-a asumat de-a lungul întregii sale activități.
La fel ca orice hartă, nici sistemul Focus nu pretinde să fie teritoriul însuși.
Valoarea lui nu constă în faptul că oferă răspunsuri definitive, ci în faptul că oferă un cadru comun prin care experiențe profund subiective pot fi identificate, încadrate într-o anumită stare și explorate, fără a impune o interpretare unică asupra lor.
Poate că aceasta este și una dintre cele mai importante moșteniri lăsate de Robert Monroe. Nu a încercat să ne spună ce este conștiința. Ne-a oferit repere prin care să o putem explora.
Mai întâi experiența.
Apoi harta.