Se întâmplă că uneori, cele mai importante direcții din viață apar din întrebări pe care nu intenționam să le punem.
Robert Monroe nu și-a propus să studieze conștiința și nici nu căuta experiențe spirituale. În anii 1950 era deja un profesionist de succes în domeniul radioului, preocupat de proiecte media și de cercetări legate de efectele sunetului asupra învățării în timpul somnului.
Viața sa profesională părea să urmeze un traseu clar și previzibil.
Totul s-a schimbat atunci când a început să trăiască spontan experiențe pe care nu le putea explica prin modelul obișnuit al minții și al realității cunoscute de el, până la acel moment.
Aceste experiențe au apărut pe neașteptate și s-au repetat suficient de des încât să nu mai poată fi ignorate. Prima sa reacție nu a fost entuziasmul și nici acceptarea imediată a unor explicații extraordinare.
A făcut ceea ce probabil ar fi făcut mulți oameni aflați într-o situație asemănătoare: a căutat explicații.
A consultat medici. A verificat dacă există o cauză fiziologică sau neurologică. A încercat să înțeleagă dacă era vorba despre o afecțiune, despre stres sau despre un fenomen cunoscut care îi scăpa.
Nu a găsit însă o explicație care să răspundă complet întrebărilor sale. Starea sa de săn ptate era foarte bună.
În loc să tragă concluzii rapide, Monroe a ales o altă cale: observarea.
A început să noteze ceea ce experimenta. Să compare experiențele între ele. Să urmărească dacă există anumite condiții care favorizează apariția lor. Cu alte cuvinte, a început să cerceteze propriile experiențe cu aceeași curiozitate cu care un cercetător studiază un fenomen necunoscut.
Acest lucru mi se pare important.
Pentru că explorarea sa nu a pornit de la o credință pe care încerca să o demonstreze. A pornit de la o experiență care ridica întrebări și de la dorința sinceră de a înțelege ce se întâmplă.
În anii care au urmat, aceste observații s-au transformat într-un proces amplu de explorare și cercetare. Monroe a început să lucreze împreună cu alte persoane interesate de studiul conștiinței și să investigheze sistematic diferite stări care funcționează diferit față de starea obișnuită de veghe.
Rezultatele acestor explorări au fost prezentate ulterior în cele trei cărți care l-au făcut cunoscut în întreaga lume:
- Journeys Out of the Body (Călătorii înafara corpului) apărută în 1971
- Far Journeys (Călătorii îndepărtate) apărută în 1985
- Ultimate Journey (Călătoria supremă) apărută în 1994
Din această muncă avea să apară mai târziu și Institutul Monroe, precum și tehnologia audio Hemi-Sync®, dezvoltată pentru a facilita accesul la anumite stări de conștiință într-un cadru structurat și reproductibil.
Dar înainte de toate acestea a existat ceva mult mai simplu.
A existat un om care a avut o experiență pe care nu o putea explica și care a ales să o investigheze în loc să o ignore.
Poate că acesta este unul dintre aspectele cele mai valoroase ale poveștii lui Robert Monroe. Și nu concluziile la care a ajuns.
Este vorba de disponibilitatea de a rămâne suficient de deschis pentru a explora o întrebare sau o situație înainte de a decide care este răspunsul.
Dar cum a transformat Robert Monroe propriile explorări într-o metodă care putea fi experimentată și de alți oameni?
În articolul următor vom descoperi cum a apărut Gateway Voyage, primul program dezvoltat de Monroe și punctul de plecare al metodologiei care este folosită și astăzi în cadrul Institutului Monroe.