Atunci când vorbim despre „conștiință”, majoritatea oamenilor se gândesc automat la starea obișnuită de veghe — acea stare în care suntem atenți la lumea din jur, analizăm, luăm decizii și ne desfășurăm activitățile de zi cu zi.
Dar, dacă observăm mai atent propria experiență umană, descoperim că nu funcționăm permanent în aceeași formă de atenție sau percepție.
Modul în care suntem conștienți de noi înșine și de lumea din jur nu este fix
Se modifică permanent.
Iar una dintre diferențele esențiale dintre aceste stări ține de direcția și modul în care funcționează atenția noastră.
Putem observa asta foarte ușor în viața de zi cu zi:
• când citim o carte și nu mai auzim zgomotele din jur,
• când conducem automat un traseu familiar,
• când pierdem noțiunea timpului într-o activitate creativă,
• când visăm cu ochii deschiși, la vacanța ce vine
• sau când suntem atât de absorbiți de o experiență încât restul lumii pare să se estompeze temporar.
Mai sunt și alte diferențe între aceste stări, care țin de:
• felul în care percepem timpul,
• cât de focalizată este atenția,
• cât de activ este dialogul interior,
• sau cât de orientați suntem către lumea exterioară ori către ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.
De fapt, trecem natural prin astfel de modificări de stare în fiecare zi, chiar dacă, de cele mai multe ori, nu le observăm conștient.
În toate situațiile enumerate mai sus, atenția funcționează diferit față de modul obișnuit de orientare permanentă către exterior, analiză și reacție continuă.
Atenția — cheia diferenței dintre stări
Poate că una dintre cele mai importante diferențe dintre aceste stări este felul în care se organizează atenția.
În starea obișnuită de veghe, atenția este orientată în principal către:
• stimuli exteriori,
• sarcini,
• probleme,
• evaluări,
• comparații,
• și reacții rapide.
În alte stări, însă, atenția poate deveni:
• mai focalizată,
• mai absorbită,
• mai deschisă către imagini mentale,
• emoții,
• amintiri,
• sau senzații corporale.
Acesta este unul dintre motivele pentru care experiențele trăite în:
• hipnoză,
• meditație,
• vis,
• sau stări de contemplare
pot părea atât de diferite față de experiența cotidiană.
Nu pentru că „ieșim” din conștiință. Ci pentru că modul în care conștiința își organizează atenția se modifică.
Visul — un alt exemplu pe care cu toții îl experimentăm
Visul este probabil unul dintre cele mai interesante exemple.
În timpul visului:
• corpul doarme,
• contactul cu mediul exterior este redus,
• iar atenția se mută aproape complet către experiența interioară.
Și experiența este foarte reală pentru cel care visează și o trăiește.
Într-un vis putem simți:
• frică,
• bucurie,
• tensiune,
• tristețe,
• apropiere,
• sens,
În timpul visului însă, timpul “curge” diferit, iar logica obișnuită dispare complet. Și cu toate acestea, mintea acceptă experiența ca fiind firească.
Și poate că exact acest lucru este important de observat: experiența umană nu se desfășoară într-o singură formă, fixă, de conștiință.
Există variații naturale ale modului în care percepem realitatea și pe noi înșine.
Hipnoza și meditația — reorganizarea atenției
Hipnoza și meditația funcționează într-un mod asemănător din anumite puncte de vedere.
În ambele cazuri:
• atenția se retrage parțial din zgomotul exterior,
• dialogul mental se reduce considerabil,
• iar experiența interioară devine mai accesibilă și mai prezentă.
Asta, de asemenea, nu înseamnă pierderea controlului sau dispariția conștiinței.
Dimpotrivă. De multe ori, oamenii descriu aceste stări ca fiind:
• foarte clare,
• mai liniștite,
• mai focalizate,
• și uneori chiar mai reale subiectiv decât starea obișnuită de agitație mentală.
Am abordat detaliat, dintr-o altă perspectivă, însă, ideea stărilor extinse de conștiință într-un alt articol pe care îl poți citi aici:Stările extinse de conștiință explicate.
Ce mi se pare interesant
Ceea ce mi se pare interesant este faptul că experiența unor astfel de stări poate modifica:
• percepția timpului,
• relația cu propriul corp,
• intensitatea emoțiilor,
• felul în care apar amintirile,
• creativitatea,
• și chiar perspectiva asupra propriei vieți.
Poate că ființa umană este mai flexibilă și mai complexă decât modelul simplu prin care suntem obișnuiți să ne definim experiența de zi cu zi.